After eight,

"Mi-as dori ca situatia sa fie alta, insa stiu ca dorinta mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru ca vreau eu asta."

"Pot sa accept ca in viata mi se pot intampla si lucruri pe care nu le doresc, desi este neplacut si am facut tot posibilul ca sa le evit."

"Este extrem de neplacut ca mi s-a intamplat asa ceva, insa nu este cel mai rau lucru care mi s-ar fi putut intampla."

"Cred ca pot face fata si la situatii mai rele decat cea in care ma gasesc acum."

"Este extrem de neplacut, insa nu catastrofal daca in aceasta situatie nu voi putea detine controlul asa cum mi-as dori."

"Este rau, dar nu dezastruos sa traiesti astfel de emotii."

"Este neplacut, dar nu catastrofal sa ai astfel de ganduri."

Azi,

Am cautat toata ziua un subiect despre care sa scriu, si nu am gasit nimic. Mi-am petrecut mai bine de jumatate de ceas cautand in caietul de citate ceva care sa ma reprezinte, sa ma regasesc, ceva care sa imi descrie starea de azi. Nimic. Nici nu stiu cum sa descriu starea pe care o am acum. Sunt prinsa intre ceea ce e corect pentru mine si ceea ce e bine pentru altii. Compromis, e cuvantul cel mai potrivit. Imi jurasem ca nu o sa mai fac compromisuri, si totusi parca fac din ce in ce mai des asta.
Pe de alta parte incerc sa mai salvez ce se mai poate salva din urma naufragiului. Incerc sa redevin acea "dilimandroasa" din trecut, dar ironia este ca lipseste personajul principal. Dar cui ii pasa? Autorul nu se poate opri din scris nici daca unele personaje raman in primele pagini ale cartii, oricum cititorul o sa uite de ele cand ajunge la jumatatea cartii. Dar celelalte personaje din carte vor uita vreodata?
De ce trebuie sa uit cand eu nu vreau asta? E greu sa uiti. Defapt, am ajuns sa ma mint singura. Si, spre surprinderea mea o fac destul de frumos. Cred ca razi de acolo de "nebunia" mea. Incerc sa imi amintesc ceea ce spuneai tu despre "nebunia noastra", cred ca suna ceva de genu "daca nu am fi nebuni, ne-ar innebuni cei din jurul nostru". Si inca imi e dor sa aud asta. Stiu ca se presupunea ca am pansat ranile, dar totul e prea recent. Nu vreau sa ma ascund, sa spun ca totul e bine cand de fapt nu e. Vreau sa rad ca atunci si vreau sa plang ca acum, si atat!
Maine o sa imi pansez ranile din nou. O sa fiu bine mai devreme sau mai tarziu, dar o sa fiu.

"te iubesc pana la doamne-doamne si inapoi", la tine a ajuns?

Diavolul si domnisoara Prym

"Groaza de a ramane singur, groaza de intunericul care le umplea imaginatia cu diavoli, groaza de a face ceva neprevazut in codul bunelor maniere, groaza de judecata lui Dumnezeu, groaza de comentariile oamenilor, groaza de justitia care pedepsea orice greseala, groaza de a risca si de a pierde, groaza de a castiga si de a trebui sa convietuiesti cu invidia, groaza de a iubi si a fi respins, [...] groaza de a imbatrani, de a muri. [...]"

Eu,

"Am inceput sa imi imaginez cum mi-ar placea sa traiesc. Mi-ar placea sa fiu vesela, curioasa, fericita. Traind intens fiecare clipa band cu sete din apa vietii. Dand iar crezare viselor. Capabila sa lupt pentru ceea ce vreau sa fiu. Iubindu-l pe barbatul care ma iubea. Da, asa era femeia care mi-ar fi placut sa fiu si care imi aparea dintr-o data si se transforma in mine."

Ranile sunt pansate. Astept sa se vindece.

Abis...

Un abis in care ma afund pe zice trece tot mai mult. Si asta impotriva vointei mele. Fericirea e efemera, totul e efemer, chiar si noi. Trist, e trist si totusi vreau sa zambesc din nou, nu doar cu trupul. Vreau sa imi zambeasca sufletul, din nou!

Azi

Sa fie clar, EU nu uit!

Sunt tot eu...

Sunt tot eu, cea care inca se lupta cu trecutul,
Sunt tot eu, cea care inca isi trateaza ranile,
Sunt tot eu, cea care zambeste chiar daca sufletul ii plange,
Sunt tot eu, cea naiva si totusi matura,
Sunt tot eu, cea visatoare,
Sunt tot eu, cea care te iubeste pana la ingerasi si inapoi, aici, pe pamant.

Poate ceea ce asteptam a aparut deja, poate o raza de lumina patrunde in intunericul din inauntrul meu. Ingerasii mei au grija de mine. Nu-ti face griji, o sa raman aceiasi nebuna neinteleasa, aceiasi fata cu parul valvoi pe care tu il adorai, aceiasi fata simpla si totusi cu gust, aceiasi fata ambitioasa pe care tu o incurajai, aceiasi fata care adora distractia si lucrurile nebunesti. Nu o sa ma schimb niciodata, asa raman! Aceiasi "dulceata de fata" (dulceata pe care tu o adorai la un moment dat)

O sa invat sa traiesc!