duminică, 15 august 2010

Ce simti cand casa sufletului tau este devastata?


Intr-o splendida zi de primavara apare la usa ta persoana aceea persoana care crezi ca apare doar o data in viata. O primesti in inima ta si faci tot posibilul ca intre voi sa se creeze o frumoasa poveste, povestea voastra. Faci lucruri incredibile, lucruri pe care nu credeai ca ai sale faci niciodata, dar totul e "din dragoste pentru el". Incet peste ochii tai se asterne un val care nu iti permite sa mai vezi ceea ce e in jurul tau, te face sa crezi ca totul e perfect. Ajungi in al noulea cer si crezi ca nu ai sa mai cobori nicioadata cu picioarele pe pamant. Dar cand tintesti prea sus intotdeauna caderea e cea mai dureroasa.
Clipele superbe pe care le petreceati impreuna acum fac locul conflictelor care credeai ca nu or sa apara niciodata in povestea voastra. Intregul ce se formase intre voi incet capata crapaturi. Usor apar si primele semne de neincredere, primele vorbe care ranesc (desi credeai ca nu ai sa le auzi niciodata) insa lucrurile astea nu te afecteaza, crezi ca nimic din toate astea nu sunt suficient de grave sa pui punct, inca mai speri ca se mai poate repara ceva. Faci numeroase sacrificii in numele dragostei dintre voi insa fara niciun rezultat iar inevitabilul se produce.
Intregul vostru se sparge, povestea s-a terminat. Acum fiecare isi urmeaza un alt drum, nu veti mai fi niciodata pe acelasi drum tinandu-va de mana si soptindu-va "TE IUBESC!". Ramai singura inconjurata de poze si amintiri care nu iti dau pace. In cap inca iti mai rasuna versurile melodiei voastre.

~Va urma~