joi, 30 septembrie 2010

Din nou, aici....


" Iubesc, defapt urasc pentru ca sunt mandra!"

marți, 21 septembrie 2010

Ce simti cand casa sufletului tau e devastata? Part 2


Acum esti singura, incercand sa zambesti desi atunci cand ajungi din nou acasa incepi sa plangi. Incerci sa te ridici, dar pe umerii tai apasa o greutate mult prea mare care nu iti permite. Esti prea mandra sa ceri ajutor, desi ai nevoie disperata de cineva care sa te ridice din marea de durere in care te-ai afundat. Te izolezi de tot si toate, faci tot posibilul sa iesi cat mai rar din casa, stai in intuneric privind poze si ascultand melodii, melodiile voastre. Crezi ca nimanui nu ii pasa de tine, ca viata nu mai are niciun rost fara el. Il iubesti si nu poti trece peste asta.
Dar dupa intuneric apare si lumina, lumina binefacatoare intruchipata in prieteni. Iti arata ca le pasa de tine si iti intind mana ori de cate ori ai nevoie sa te ridici. Iti arata ca iti pasa de tine. Ori de cate ori te aude plangand e in fata usii tale.
Ranile s-au inchis. Datorita lor!

[Iti multumesc si eu!]