sâmbătă, 12 februarie 2011

Abis...


Un abis in care ma afund pe zice trece tot mai mult. Si asta impotriva vointei mele. Fericirea e efemera, totul e efemer, chiar si noi. Trist, e trist si totusi vreau sa zambesc din nou, nu doar cu trupul. Vreau sa imi zambeasca sufletul, din nou!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu