joi, 3 martie 2011

Lupta finala


A doua zi de primavara, si cateva raza de soare ce nu au reusit sa strapunga intunericul din sufletul meu. Zapada cernuta din cer cu doua zile in urma inca pastreaza pasii mei, pasi facuti spre o lume mai buna. Se intampla deseori ca drumul pe care mergi sa se desparta in doua si sa nu stii pe ce cale sa o apuci, iar eu inca ma aflu la intersectia vietii mele. Trebuie sa decid singura pe ce cale am sa merg de acum inainte. E timpul sa cresc, sa las in urma ce a fost si sa imi scutur umerii de amintiri, amintiri ce apasa prea greu uneori si ma strivesc. Nu conteaza, orice ar fi trebuie sa merg mai inainte iar urmele pasilor mei raman de-a pururi in urma.
Scot instinctiv oglinda din poseta doar pentru a ma asigura ca puhoaiele de lacrimi nu au lasat urme pe fata mea. Realizez ca nu numai lacrimile au lasat urme pe fata mea ci si nenumaratele vijelii din iarna trecuta. Descopar un chip fara viata ascuns in spatele fardurilor ce se chinuie sa schiteze un zambet fara a reusi insa. E mult prea greu sa iti ascunzi durerea in spatele unui zambet. Cui ii pasa de ceea ce simt eu? Par a fi bine, iar ceilalti se multumesc sa stie asta. Ei nu vor sa descopere si sa domoleasca furtuna din sufletul meu.
In definitiv, a venit primavara, iar iarna a trecut. Totul va reneste. Voi renaste si eu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu