Nu credeam ca am sa ajung vreodata sa scriu aceste randuri, cel putin nu despre tine. Stiu ca tot ce scriu acum este de prisos atat timp cat tu nu mai esti.
E incredibil sa constat cat de efemere sunt lucrurile pe aceasta lume, si cat de putin dureaza fericirea, fericire ce o gaseam de atatea ori alaturi de tine. Tocmai fericirea asta m-a lasat goala acum.
Cred ca e imposibil sa redau in cuvinte tot ce simt acum cand tocmai o parte din inima mea a murit. Daca pana acum gaseam alinarea in tine, acum unde o sa o mai caut?Trebuia sa se intample asta ca sa ma inveti sa pretuiesc fiecare clipa din zi?
Daca pana acum traiam prin tine, acum cand tu nu mai esti, cum o sa mai traiesc?
Despre tine, as putea spune o multime de lucruri dar nu stiu cat de mult ar intelege cei care nu au trait asta sau cei care nu au fost in preajma noastra in tot timpul asta.
Stii, mi-as dori ca maine, cand ma voi trezi sa pot sa te sun, si sa iti aud vocea, ca acum un an.
Fii ingerul meu si de acolo de unde esti acum!
Multumesc pentru tot timpul acordat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu