joi, 7 octombrie 2010

Suflet gol... Nebun de dor...


Nici nu stii cat de mult iti simt lipsa acum...
Imi e asa dor de tine, de tot ce faceai, de tot ce spuneai, imi e dor de noi. Daca ai sti cate nopti am adormit gandindu-ma la ce faci, cum te simti, daca esti bine. Bineinteles ca daca ai sti ai spune ca sunt nebuna. Tocmai asta e! Asta sunt pentru ca asa m-ai facut TU sa fiu! Oare te-ai gandit ca m-ai transformat in ceea ce cautai tu la o fata?
Insa, acum, ceea ce ma revolta e faptul ca in cuida a ceea ce a fost, a ceea ce am "trait" (impropriu spus, dar...) ai ales sa te ascunzi in tine.
Oare stii ce insemni pentru mine?
Oare stii de cate ori am visat ca te reintalnesc?
Oare stii de cate ori imi rasuna in minte discutiile noastre?
Oare stii ce simt ori de cate ori trec prin fata locurilor in care stateam impreuna?
Oare stii cum privesc masinile de pe strada sperand sa te zaresc in vreo una?
Oare stii de cate ori intreb de tine?
Nu cred ca stii, si nu cred ca ai putea afla vreodata!
Cand ma gandesc ca tu m-ai ajutat de atatea ori si acum, cand ar trebui sa te ajut eu pe tine nu pot. Si asta din cauza incapatanarii tale!
Stii? Tu erai singurul meu prieten! Ai sa spui ca o sa mai gasesc, dar te-ai gandit ca eu nu vreau? Te-ai gandit ca pentru cei dragi insemni ceva? Te-ai gandit ca trebuie sa lupti pentru tine?

Prefer sa ma opreasc aici. Ma indoiesc ca ai sa citesti asta, dar daca reusesti, si citesti articolul asta, stii unde sa ma gasesti! Eu... eu o sa te astept!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu