Diavolul si domnisoara Prym

"Groaza de a ramane singur, groaza de intunericul care le umplea imaginatia cu diavoli, groaza de a face ceva neprevazut in codul bunelor maniere, groaza de judecata lui Dumnezeu, groaza de comentariile oamenilor, groaza de justitia care pedepsea orice greseala, groaza de a risca si de a pierde, groaza de a castiga si de a trebui sa convietuiesti cu invidia, groaza de a iubi si a fi respins, [...] groaza de a imbatrani, de a muri. [...]"

Eu,

"Am inceput sa imi imaginez cum mi-ar placea sa traiesc. Mi-ar placea sa fiu vesela, curioasa, fericita. Traind intens fiecare clipa band cu sete din apa vietii. Dand iar crezare viselor. Capabila sa lupt pentru ceea ce vreau sa fiu. Iubindu-l pe barbatul care ma iubea. Da, asa era femeia care mi-ar fi placut sa fiu si care imi aparea dintr-o data si se transforma in mine."

Ranile sunt pansate. Astept sa se vindece.

Abis...

Un abis in care ma afund pe zice trece tot mai mult. Si asta impotriva vointei mele. Fericirea e efemera, totul e efemer, chiar si noi. Trist, e trist si totusi vreau sa zambesc din nou, nu doar cu trupul. Vreau sa imi zambeasca sufletul, din nou!

Azi

Sa fie clar, EU nu uit!

Sunt tot eu...

Sunt tot eu, cea care inca se lupta cu trecutul,
Sunt tot eu, cea care inca isi trateaza ranile,
Sunt tot eu, cea care zambeste chiar daca sufletul ii plange,
Sunt tot eu, cea naiva si totusi matura,
Sunt tot eu, cea visatoare,
Sunt tot eu, cea care te iubeste pana la ingerasi si inapoi, aici, pe pamant.

Poate ceea ce asteptam a aparut deja, poate o raza de lumina patrunde in intunericul din inauntrul meu. Ingerasii mei au grija de mine. Nu-ti face griji, o sa raman aceiasi nebuna neinteleasa, aceiasi fata cu parul valvoi pe care tu il adorai, aceiasi fata simpla si totusi cu gust, aceiasi fata ambitioasa pe care tu o incurajai, aceiasi fata care adora distractia si lucrurile nebunesti. Nu o sa ma schimb niciodata, asa raman! Aceiasi "dulceata de fata" (dulceata pe care tu o adorai la un moment dat)

O sa invat sa traiesc!

Timp...

Fac o perspectivă între trecut şi prezent şi tot ceea ce simt este un gust amar. În trecut aveam prieteni cu care imi petreceam timpul liber, râdeam şi glumeam pânã târziu în noapte, eram fericitã. Doamne, cât îmi e de dor de acele vremuri. Pe atunci încã aveam şi credeam în “prieteni”. Pânã şi o simplã ciocolatã caldã avea alt gust atunci când era bãuta în compania prietenilor, acum e doar un simplu lichid pe care îl beau in diminețile geroase. În trecut mã trezeam în fiecare dimineața cu zâmbetul pe buze. Ştiam ce trebuie sã fac, îmi ştiam “misiunea”, aveam alte orizonturi, acum sunt doar o simplã persoanã cu un suflet gol şi o inimã rãnitã.
Pe atunci trãiam pentru mine, acum trãiesc pentru alții, doar pentru a-i mulțumi pe alții, dar nu pe mine. Eu… eu, am uitat sã zâmbesc. Fericirea a cãpãtat alte dimensiuni, alte culori. Pe atunci, un singur surâs îmi însenina ziua, o simplã mângâiere îmi alina durerea, o simplã mânã intinsã mã salva din marea de nelinişti în care mã afundam. Atunci, totul era mai uşor. Dar acum… acum am aripile tãiate, nu mai pot zbura ca atunci. Acum totul e inutil.
Încã încerc sã mã trezesc din acest coşmar, dar realizez cã tot ceea ce trãiesc e real şi o fac involuntar.
Astãzi, m-am întâlnit fața in fața cu TRECUTUL, l-am tras de guler si i-am cerut socotealã pentru toate clipele frumoase si pentru toate persoanele speciale din viața mea pe care “le-a înghițit” împotriva voinței mele. Aş fi dispusã sã fac un troc cu TRECUTUL, doar pentru o zi din trecut, o zi în care sã fiu fericitã. Dacã aş fi ştiut sã apreciez fiecare persoanã specialã din viața mea şi sã trãiesc fiecare clipã ca şi cum ar fi ultima probabil cã acum nu aş mai fi înconjuratã de atât de multe regrete.
Aştept sã mã întâlnesc cu TIMPUL la o cafea şi sã vorbim. Tot ceea ce vreau de la el e sã mã învețe cum sã profit de fiecare clipã, de fiecare zi astfel încât atunci când voi trage linie sã fiu mulțumitã de ceea ce am trãit.

P.S. E grea uitarea, doare singuratatea. Stiu ca iti pare rau dar nu am puterea de a continua...Doare ca ne-am pierdut.

O sa fiu bine. Multumesc!