Love the way you lie

Doar stai acolo si ma privesti arzand,
Dar e in regula, pentru ca imi place modul in care doare.
Doar stai acolo si ma auzi plangand,
Dar e in regula pentru ca iubesc modul in care minti.
… iubesc modul in care minti…

Nu pot spune exact ce e, pot spune doar ce simt
Si acum, e ca si cum as avea un cutit de otel in trahee
Nu pot respira, dar inca lupt, cat inca pot
Atata timp cat cat ceea ce e rau pare sa fie bine
E ca si cum as zbura
Drogat de dragoste, imbatat de ura
Devin narcoman
Si iubesc modul in care sufar
Ma sufoc
Si chiar cand sunt pe punctul de a ma ineca
Ma resusciteaza
La dracu, ma uraste si iubesc asta
Stai. Unde te duci? Te parasesc.
Ba nu, nu o faci. Vino inapoi.
Ne intoarcem de unde am plecat
Si o luam iar de la capat.
E o nebunie, pentru ca atunci cand e bine, e fantastic
Eu sunt Superman, avand vantul in spate, iar ea e Lois Lane
Dar cand e rau, e groaznic, imi e rusine
Am cedat, cine e tipul ala? Nici macar nu ii stiu numele
Am pus mainile pe ea,niciodata nu m-am injosit atat de rau
Presupun ca nu imi cunosc propria forta.

Ai iubit vreodata o persoana atat de mult
Incat abia poti respira cand sunteti impreuna?
Va intalniti si nici unul nu stie ce s-a intamplat
Ai sentimentul acela .. cald, pufos..
Acei fluturi, obisnuiai sa ii ai
Acum nu mai suporti sa o ai in fata ochilor.
Ai jurat ca nu o vei lovi niciodata, ca nu vei face nimic sa o ranesti
Acum sunteti fata in fata si aruncati venin prin cuvinte
O impingi, va trageti de par, zgarieturi, ciupituri, muscaturi,
O arunci la pamant si o tii acolo, pierdut in moment.
Furia a pus stapanire pe voi, va controleaza.
Toti spun ca e mai bine sa porniti pe drumuri separate, ei nu stiu..
Pentru ca azi,
Asta era ieri, ziua de ieri s-a terminat,
E o zi diferita, si suna precum cantecul unor discuri frante.
Dar i-ai promis, data viitoare te vei abtine,
Nu mai primesti alta sansa, viata nu e un joc Nintendo
Dar ai mintit din nou, si acum stai la fereastra si o privesti plecand
Presupun ca de asta i se spune “window pane” *

Stiu ca am spus lucruri, am facut lucruri, fara sa vrem
Si am revenit in aceleasi tipare, aceeasi rutina
Dar temperamental tau e la fel de rau ca al meu
Esti la fel ca mine, cand vine vorba de dragoste esti la fel de oarba
Pui, te rog vino inapoi, nu ai fost tu de vina, pui, eu am fost
Poate ca relatia noastra nu e atat de nebuneasca precum pare
Poate ca asta se rezulta cand o tornada intalneste un vulcan
Tot ce stiu e ca te iubesc prea mult ca sa plec.
Vino inauntru, ia-ti bagajele din drum
Nu auzi sinceritate in vocea mea cand vorbesc?
Ti-am spus ca e vina mea, uita-te in ochii mei
Data viitoare o sa tintesc peretele cu pumnul
Data viitoare? Nu va fi nici o “data viitoare”
Imi cer iertare desi stiu ca sunt doar minciuni
M-am plictisit de atatea jocuri, tot ce vreau e sa vina inapoi
Stiu ca sunt un mincinos si daca da dracu’ sa mai incerce vreodata sa plece
O sa o leg de pat si o sa dau foc la casa.

… iubesc modul in care minti…

De ce?

De ce nu ma pot oprii desi asta imi doresc cel mai tare?
De ce nu m-am oprit pana acum?
De ce s-a ajuns aici? Sau mai bine spus cand s-a ajuns aici?
De ce nu pot fi asa cum vreau?

Suflet gol... Nebun de dor...

Nici nu stii cat de mult iti simt lipsa acum...
Imi e asa dor de tine, de tot ce faceai, de tot ce spuneai, imi e dor de noi. Daca ai sti cate nopti am adormit gandindu-ma la ce faci, cum te simti, daca esti bine. Bineinteles ca daca ai sti ai spune ca sunt nebuna. Tocmai asta e! Asta sunt pentru ca asa m-ai facut TU sa fiu! Oare te-ai gandit ca m-ai transformat in ceea ce cautai tu la o fata?
Insa, acum, ceea ce ma revolta e faptul ca in cuida a ceea ce a fost, a ceea ce am "trait" (impropriu spus, dar...) ai ales sa te ascunzi in tine.
Oare stii ce insemni pentru mine?
Oare stii de cate ori am visat ca te reintalnesc?
Oare stii de cate ori imi rasuna in minte discutiile noastre?
Oare stii ce simt ori de cate ori trec prin fata locurilor in care stateam impreuna?
Oare stii cum privesc masinile de pe strada sperand sa te zaresc in vreo una?
Oare stii de cate ori intreb de tine?
Nu cred ca stii, si nu cred ca ai putea afla vreodata!
Cand ma gandesc ca tu m-ai ajutat de atatea ori si acum, cand ar trebui sa te ajut eu pe tine nu pot. Si asta din cauza incapatanarii tale!
Stii? Tu erai singurul meu prieten! Ai sa spui ca o sa mai gasesc, dar te-ai gandit ca eu nu vreau? Te-ai gandit ca pentru cei dragi insemni ceva? Te-ai gandit ca trebuie sa lupti pentru tine?

Prefer sa ma opreasc aici. Ma indoiesc ca ai sa citesti asta, dar daca reusesti, si citesti articolul asta, stii unde sa ma gasesti! Eu... eu o sa te astept!

Din nou, aici....

" Iubesc, defapt urasc pentru ca sunt mandra!"

Ce simti cand casa sufletului tau e devastata? Part 2

Acum esti singura, incercand sa zambesti desi atunci cand ajungi din nou acasa incepi sa plangi. Incerci sa te ridici, dar pe umerii tai apasa o greutate mult prea mare care nu iti permite. Esti prea mandra sa ceri ajutor, desi ai nevoie disperata de cineva care sa te ridice din marea de durere in care te-ai afundat. Te izolezi de tot si toate, faci tot posibilul sa iesi cat mai rar din casa, stai in intuneric privind poze si ascultand melodii, melodiile voastre. Crezi ca nimanui nu ii pasa de tine, ca viata nu mai are niciun rost fara el. Il iubesti si nu poti trece peste asta.
Dar dupa intuneric apare si lumina, lumina binefacatoare intruchipata in prieteni. Iti arata ca le pasa de tine si iti intind mana ori de cate ori ai nevoie sa te ridici. Iti arata ca iti pasa de tine. Ori de cate ori te aude plangand e in fata usii tale.
Ranile s-au inchis. Datorita lor!

[Iti multumesc si eu!]

Ce simti cand casa sufletului tau este devastata?

Intr-o splendida zi de primavara apare la usa ta persoana aceea persoana care crezi ca apare doar o data in viata. O primesti in inima ta si faci tot posibilul ca intre voi sa se creeze o frumoasa poveste, povestea voastra. Faci lucruri incredibile, lucruri pe care nu credeai ca ai sale faci niciodata, dar totul e "din dragoste pentru el". Incet peste ochii tai se asterne un val care nu iti permite sa mai vezi ceea ce e in jurul tau, te face sa crezi ca totul e perfect. Ajungi in al noulea cer si crezi ca nu ai sa mai cobori nicioadata cu picioarele pe pamant. Dar cand tintesti prea sus intotdeauna caderea e cea mai dureroasa.
Clipele superbe pe care le petreceati impreuna acum fac locul conflictelor care credeai ca nu or sa apara niciodata in povestea voastra. Intregul ce se formase intre voi incet capata crapaturi. Usor apar si primele semne de neincredere, primele vorbe care ranesc (desi credeai ca nu ai sa le auzi niciodata) insa lucrurile astea nu te afecteaza, crezi ca nimic din toate astea nu sunt suficient de grave sa pui punct, inca mai speri ca se mai poate repara ceva. Faci numeroase sacrificii in numele dragostei dintre voi insa fara niciun rezultat iar inevitabilul se produce.
Intregul vostru se sparge, povestea s-a terminat. Acum fiecare isi urmeaza un alt drum, nu veti mai fi niciodata pe acelasi drum tinandu-va de mana si soptindu-va "TE IUBESC!". Ramai singura inconjurata de poze si amintiri care nu iti dau pace. In cap inca iti mai rasuna versurile melodiei voastre.

~Va urma~

Cum?

Cum sa traiesc fara tine?
Cum sa ii explic inimii mele sa nu te mai iubesca?
Cum sa le explic ochilor mei ca nu or sa te mai vada?
Cum sa le explic mainilor mele ca nu te vor mai putea atinge?
Cum sa le explic buzelor mele ca nu te vor mai saruta?
Cum sa le explic urechilor mele ca nu te vor mai auzi?
Cum sa le explic pasilor mei sa nu mai indrepte catre tine?